In componenta orasului Tautii Magheraus intra sapte cartiere si anume Tautii Magheraus, Baita, Bozanta Mare, Nistru, Ulmoasa, Busag si Merisor. Intre anii 1956-1969 si-a desfasurat activitatea dr. Dumitru Apan, devenit ulterior un bun specialist de medicina interna al Spitalului Judetean Baia Mare. De la inceputul activitatii sale a cautat sa cunoasca teritoriul, aspecte istorice si demografice, morbiditatea generala si specifica, starea de sanatate a populatiei, nivelul economico-social si cultural al populatiei. Prin intreaga sa activitate a contribuit la imbunatatirea indicatorilor demografici, a aspecaspectului igienico-sanitar al localitatilor comunei si la ridicarea gradului de cultura igienico-sanitara a populatiei.

Din 1959 circumscriptia sanitara Tautii Magheraus a fost aleasa ca circumscriptie model, facand parte dintr-un nlot de circumscriptii pe tara, in care s-a inceput "Analiza starii de sanatate a populatiei". Aceasta actiune ampla s-a desfasurat pe o perioada de 10 ani, pana in 1969. Odata cu aceasta, dr. Dumitru Apan a inceput intocmirea unei "Monografii a circumscriptiei sanitare Tautii Magheraus", si pe care a realizat-o in prima varianta in 1959 si a reintregit-o in anul 1964.

Monografia infatiseaza aspectul acestor asezari din punct de vedere geografic, al factorilor de mediu, al starii economico-social si culturale, al starii igienico-sanitare, al miscarii naturale a populatiei privind factorii demografici de nartalitate, mortalitate generala si infantila, precum si aspectul morbiditatii generale si specifice in aceasta zona.

    Istoricul Asezarilor

Satul Tautii Magheraus provine din unificarea satelor Tautii de Jos si Magheraus. Date istorice despre existenta satului Tautii de Jos ca asezare omeneasca avem de la inceputul secolului al XIII-lea. In monografia dr.Schonherr Gyula, publicata la Budapesta in anul 1910 se relateaza ca in anul 1216 valea ce trece prin Tautii de Jos purta numele de "Miszt", denumire ce se pastreaza pana in zilele noastre. Tot in aceasta lucrare se arata ca in urama miscarii lui Jan Hus din secolul XV-lea, in urma persecutiilor ce au avut loc, o parte din cei care au participat la miscare s-au refugiat pe aceste locuri, unde s-au stabilit, intemeind asezarea "Toutfalu", de la numele lor "Toutok". In anul 1490, pentru prima data in lucrarile existente, se vorbeste despre acest "toutfalu".

Un fapt curios este ca aceasta asezare in timpul Evului Mediu s-a bucurat o serie de privilegii din partea stapanirii. Aceste privilegii S-au acordat in urma faptului ca in anul 1440 asezarea de pe malul paraului Miszt a fost complet distrusa. Cauzele xcare au dus la distrugerea asezarii nu se cunosc , iar pentru a se incuraja reinfintarea si intarirea asezarii, diferiti proprietari ai satului, printre care Moritzhiday Moritz Banul din Mediesul Aurit, a acordat acestei asezari o diploma in care sunt urmatoarele privilegii:

• Locuitorii asezarii sa se bucure de toate libertatile de care se bucurau pe atunci locuitorii orasuluiBaia Mare, asa-zisul "Asszonypatak", adica:cei ce isi vor construi case noi sunt scutiti de toate darile pe timp de trei ani, iar cei ce se vor coloniza in aceste locuri vor fi scutiti de toate darile pe timp de 12 ani.
• Locuitorii acestei asezari aveau dreptul sa-si aleaga primar, care impreuna cu juratii satului puteu judeca nelegiuirile savarsite de oamenii rai ca: hoti, criminali, cei care aprindeau case, cei care falsificau bani si eretici. Daca nu erau multumiti de rezultatul judecatii, cei in cauza puteu sa se planga la judecatoria orasului Baia- Mare, fara sa mai recurga la aprobarea banului din Mediesu Aurit.
• Cei ce voiau sa paraseasca asezarea, nu erau opriti asa cum erau opriti locuitorii altor asezari din acele timpuri.
• Toate aceste drepturi au fost recunoscute si intarite de proprietarii satului, care s-au perindat de la Miritzhiday Moritz din 1440, pana la Rakoczi in 1711.
• In anul 1609 satul Tauti a fost distrus de diferite armate, iar proprietarul de atunci Bathorii Gabor, pentru refacerea asezarii, pe langa privilegiile acordate acestei asezari in anul 1440, mai adauga urmatoarele:
• acei ce isi vor face case in partea de sud a paraului Miszt ( in regiune de campie) timp de 12 ani vor fi scutiti de impozite, de diferite prestatii si sa participe la diferite claci la viile si gradinile proprietarilor.
- de asemenea, locuitorii acestei asezari vor fi scutiti de prestatie la cetatea Eczed

In monografia semnata de Szirmay din 1810 "Despre judetul Satu Mare", aparuta la Buda, in volumul II, se mentioneazaca in anul 1647 locuitorii orasului Tauti s-au declarat "Republica Independenta". Ei vroiau ca orice refugiat ce intra in orasul Tauti sa nu aiba dreptul sa-l uramreasca si sa nu plateasca nici un fel de dare nimanui. Judetul Satu Mare n-a voit sa recunoasca independenta totala a orasului Tauti.

In aceasta monografie se mai arata ca in arhiva orasului Tauti exista o serie de scrisori a caror continut apara drepturile locuitorilor acestui oras. Asa este scrisoarea lui RaKoezi, principele Ardealului, in 1660. La fel, scrisoarea comandantului de osti Montecucoli, din 1663, ca si scrisoarea lui Leopold I, regent al Austriei, din 1667.

In timpuri straveci, in partea de miazanoapte, pe dealul Zamos, se spune ca a existat o cetate. In anul 1650, in satul Tautii de Jos s-a nascut cunoscutul tipograf european Totfalusi Kis Miklos.

Ocupatia de baza a locuitorilor era mineritul si cultivarea viilor. Ei se mai ocupau si cu olaritul , tamplaritul si erau vestiti cioplitori de lemn, cizmari si tabacari. Acest fapt reiese si din emblema sigiliului, care dateaza din anul 1737 si care reprezinta in partea centrala un tarnacop si un ciocan de miner, deasupra caruia se afla un ciorchine de strugure. Catre marginea sigiliului in forma de cerc, este inscriptia "VIVIT: JUSTUS: EX: FIDE: MIST: TOT: FALU"

In preajma anului 1894, in Tautii de Jos erau 213 case, cu un numar de 972 locuitori din care 497 erau romani, iar 475 erau maghiari.

    Cartierul Tautii-Magheraus

Cele mai vechi date despre existenta unei asezari omenesti cu numele "Magherausul Mare" dateaza din secolul al XIV-lea, iar in secolul al XV-lea este amintit "Magherausul Mic". Prin urmare, satul de azi, Magherausul, provine din unificarea celor doaua asezari amenesti mai sus amintite. In anul 1424 satul purta numele de "Mogyorosi". In Evul Mediu satul Magheraus era proprietatea banului din Mediesul Aurit, iar in 1642 trece in in proprietatea banului din Ardusat. Sunt documente in care se arata ca in timpuri vechi satul avea o populatie numeroasa, insa in secolul al XVII-lea satul a fost distrus. Ocupatia de baza a locuitorilor era mineritul, cultivarea viilor si taiatul padurilor. In anul 1894 erau 87 case cu o populatie de 339 locuitori, dintre care 271 romani si 68 maghiari. La sfarsitul anului 1963, in satul Tautii Magheraus exista un numar de 519 case, cu o populatie de 2062 persoane.

    Cartierul Baita

Despe existenta unei asezari omenesti cu numele "Lapos Banya" se aminteste in anul 1329, in documnetele prin care se arata ca orasul Baia Mare primeste ca donatie aceasta localitate din partea regelui Carol I al Austriei. Un alt document care aminteste despre existenta satului Baita sunt registrele papale, care in 1332 arata ca Dealul Tarnita este bogat in zacaminte de aur, iar in partea de miazanoapte a paraului ce trece prin aceasta asezare sunt cele mai bogate zacaminte de argint din aceasta regiune.

Ocupatia de baza a locuitorilor era mineritul. Ca dovada a acestui fapt s-au gasit prin sapaturile ce s-au gasit prin sapaturile ce s-au facut in diferite imprejurari instalatii vechi de canalizare si unelte rudimentare pentru extractia si purificarea minereului. In anul 1894 existau 255 de case cu o populatie de 1024 locuitori, dintre care 627 ramani, 374 maghiari si 23 de evrei. La sfarsitul anului 1963 exista 572 de case cu o populatie de 2288 de locuitori.

    Cartierul Bozanta Mare

Cele mai vechi date ale acestei asezari le avem din 1405 cand era denumita Bazincha in anul 1410 se numea Bozyntha iar in 1424 se numea Bozontha. In 1592 satul era domeniul cetatii din Satu Mare. In jurul anului 1900 nu mai existau proprietari mari. In anul 1894 erau 89 de case, construite toate din lemn, in afara de una singura. Numarul locuitorilor era de 393, toti romani, dintre acestia numai 38 stiau citi si scrie. La sfarsitul anului 1963 in satul Bozanta Mare existau 166 case cu o populatie de 729 locuitori.

    Cartierul Nistru

Din cele mai vechi timpuri Valea Nistrului era vestita prin extintenta bogatelor zacaminte de minereuri ce se aflau in subsolul dealurilor ce o inconjoara.In anul 1894 existau 65 case cu o populatie de 398 locuitoi dintre care 182 romani, 179 maghiari si 37 de alte nationalitai. Ocupatia de baza a locuitorilor era mineritul.La sfarsitul anului 1963 in satul Nistru existau 193 case, cu o populatie de 1416 locuitori.

    Cartierul Ulmoasa

In monografia lui Szinnay despre judetul Satu-Mare se arata ca mai sus de Baita, situate intre deluri si incojurat de paduri, ar fi existat un oras denumit "Fekete Banya". Pe aceste locuri se gaseste astazi satul Ulmoasa. La fel batranii de azi ce llocuiesc in Ulmoasa spun ca in locul satului lor candva a fost un oras. Locuitorii de azi se trad din taietori de lemne si s-au colonizat aici in secolul al XVII-lea, veniti din Galitia. Ocupatia de baza a locuitorilor este taierea lemnelor. In anul 1894 existau 30 cas, numarul locuitorilor nu se cunoastea la aceasta data. Se cunoaste, insa faptul ca toti erau romaniLa sfarsitul anului 1963 in satul Ulmoasa existau 48 case cu o popolatie de 358 locuitori.

    Cartierul Busag

Cele mai vechi date despre existent unei asezari omenesti la nord de raul Lapus si locul de varsa re a acestuia in raul somes le avem din secolul al XV-lea. Denumriea acestei localitati era "Bujak" iar mai traziu "Bujakfalu".Satul era domeniul cetatii Seini. In anul 1684 a fost sub conducerea pasalacului turcesc din Oradea. In secolul XVII-le teritoriul satului era al catorva mosieri.In anul 1894 in satul Busag existau 93 case cu o populatie de 453 locuitori dintre care 34 maghiari iar restul romani.La sfarsitul anului 1963 in satul Busag existau 158 case cu o populatie de 595 locuitori.

    Cartierul Merisor

Despre existent acestei asezari se pomenteste prina data in secolul al XV-lea. In anul 1493 asezarea se numea "Monosthory" nume ce se trage de la vreo manastirea ce a existat in acele timpuri pe locurile acestea. Satul era domeniul ceatatii din seini. La sfarsitul secolului XVIII-lea satul era impartit intre mai multi mosieri care au stapanit pana la jumatatea secolului al XIX-lea. In jurul anului 1900 nu mai existau mosieri. In satul Merisor a existat cooperative de consum in jurul anului 1900.In anul 1894 existau 57 case cu o populatie de 294 locuitori.La sfarsitul anului 1963 in satul Merisor existau 98 de case cu o populatie de 404 locuitor